breaking news

ROMANIA PRIN OCHII LUI LARRY WATTS

5 ianuarie 2013 | Publicat de Redactia RBN
ROMANIA PRIN OCHII LUI LARRY WATTS
EXPLOZIV
0

romania_prin_ochii_lui Larry_WattsIntroducere in sfanta simplitate a logicii: Larry Watts, in cartea  sa, “Fereste-ma, Doamne, de prieteni”, cu trimitere la mii de documente clasificate , dezvaluie identitatea mai multor agenti sovietici din Romania, activi atat inainte cat si dupa 1989.
Drept urmare, din intreaga Romanie, istoricul american Larry Watts este atacat doar de Vladimir Tismaneanu – pe un portal infiintat cu sprijinul material al Retelei Soros – si de revista “22″,         organul de presa al GDS, organizatie infiintata – cu sprijinul financiar al aceluiasi George Soros – de catre Andrei Plesu si Ion Iliescu impreuna cu Silviu Brucan, acasa la Ascanio Damian(*), cumnatul si vecinul lui Plesu din strada Paris, locatie unde s-au refugiat          “revolutionarii” numiti in zilele loviturii de stat din         
decembrie 1989.

Larry Watts, pe langa faptul ca este doctor in istorie, este si un expert in securitate, care in perioada anilor ’90 a avut mandat oficial din partea Statelor Unite ale Americii pentru a contribui la reformare       principalelor servicii de informatii ale Romaniei. Un studiu al lui  Larry Watts pe acesta tema este cuprins in revista CIA Studies in Intelligence: VOL. 48,NO. 1, 2004 Unclassified Edition: Conflicting Paradigms, Dissimilar Contexts Intelligence Reform in Europe’s Emerging Democracies by Larry L.Watts.

Sa recapitulam: un specialist american in intelligence publica prima parte a unei carti-monument in care deconspira agenti sovietici pe banda si demanteleaza mecanismele KGB si GRU anti-Romania de dinainte de caderea lui Ceausescu, pregatind terenul  stiintific pentru perioada 1989 si cea post-sovietica.         

Singurii care il ataca din intreaga Romanie sunt Tismaneanu si scribii GDS. Mai e nevoie de vreo explicatie?

Larry Watts  despre primul si ultimul razboi al URSS: cu aceeasi Romanie. De la Lenin la Gorbaciov: In 1989 Puterea a fost acaparată de vechii agenti KGB si GRU 23        Decembrie 2011        

Karadeniz  Press, o tanara agentie de stiri si analize specializata pe problematicile geopolitice ale zonei Marii Negre si istmului ponto-baltic, a publicat ieri, in exclusivitate, un foarte incitant dialog dintre Larry Watts si Irina Airinei, extras din cea mai recenta carte a autoarei, “Anamnesis”, tocmai lansata in Israel impreuna cu lucrarea “Tezaurul BNR la Moscova”. Interviul este fascinant prin aspectele complexe pe care le ridica specialistul american privind continuitatea atacurilor (corect, cred, este atacului, fiind de fapt unul si acelasi intins pe o perioada de aproape 100 de ani) la adresa Romaniei venite din partea “marelui frate” de la Rasarit. Cum va suna asta: primul razboi al URSS a fost cu Romania. Asa se explica si anticomunismul autentic romanesc care a dus si la eliberarea Budapestei pentru despaducherea ei de acest parazit al sufletului uman. Si asa se explica, probabil, si ura unor unguri la adresa romanilor, pe care Larry Watts o observa punctual si o subliniaza transant: “Dar șovinismul antiromânesc e evident – poporul  român rămânând un popor-paria multi ani după căderea lui Ceaușescu”. Larry Watts arata de unde vine acest sovinism ungro-rus. De la ocupantii Transilvaniei la Engels, care cerea explicit uciderea in masa a romanilor si eliminarea “popoarelor-gunoaie”, si de la Lenin, care a declansat primul razboi al  URSS cu Romania pana la, adaug eu, Gorbaciov si ultimul razboi al URSS, dus tot cu Romania, in 1989, politica agresiva sovieto-ruseasca se prelinge ca o dara de sange in istoria Romaniei.

 

Larry Watts este unul dintre acei istorici care nu se ascunde dupa cuvinte. Spune adevarurile verde-n fata. Despre Romania lui 1989 si cea de dupa, ce ne doare cel mai tare acum, afirma:

 

“În România de după ‘89 a  existat linia gorbaciovistă care nu a vrut interventie militară, a fost linia GRU care a fost pregătită pentru interventia militară și paramilitară și a fost linia KGB-istă, de asemenea, pregătită pentru interventia militară sau paramilitară. Puterea a fost acaparată de vechii agenti sovietici înlăturati de Ceaușescu. Și a apărut, Nicolae Militaru, de unde? Un tânăr ofiter (Mihai Lupoi – nota mea) a anuntat, pur și simplu, la Televiziune, numirea lui Militaru drept comandant al armatei. De către cine?! Și Militaru a reactivat o multime de oameni care au fost pregătiti în Uniunea Sovietică. De zece ani de zile nu mai fusese nimeni la vârful armatei pregătit în Uniunea       Sovietică. Fuseseră înlăturati. Si acum ei au apărut din nou, șeful de stat major, la informatii militare, la Interne și multi altii, toti pregătiti de sovietici. Și tot atunci au fost aduși și Doicaru și Caraman”.

Doicaru fusese seful lui Pacepa, un personaj malefic, care uraste visceral Romania, asemenea epigonilor lui, si despre care Larry Watts sustine avizat si fara menajamente ca a fost agent sovietic pe deplin conspirat.

Ca o veste proasta pentru dusmanii Romaniei si ai lui Larry Watts, istoricul american deja intrat in colimatorul conservelor si cartitelor post-sovietice pretutindenare, anunta ca “Fereste-ma, Doamne, de prieteni” este doar un preambul al intrarii in         problema:

“După ‘89, vălul „legendei negre” a continuat să se îndesească, scopul fiind însă altul, rivalitatea lor cu România în relatia cu occidentul. Foștii „prieteni”din Pactul de la Varșovia au scos România din joc. Ei sunt, astăzi, “bunii europeni”… Și în Orientul apropiat, România e lipsită  azi, de orice șanse din cauză că ei au reușit să o izoleze. Am conceput  cartea aceasta ca o introducere pentru o nouă carte despre perioada de         după ‘89, dar am ajuns numai la nivelul anului 1978 din cauza faptului că, dacă aproape 800 pagini sunt cam mult, aceste 1.500 pagini care au         fost deja scrise atunci ar fi fost mult prea voluminoase. Astfel, am publicat o primă jumătate. Continutul celei de‐a doua cărti, care sper că va aduce noi lămuriri, va ajunge până în decembrie  1989.”

In tot cazul,  interviul exceptional realizat de Irina Airinei si lansat pe piata, in premiera, la Ierusalim si Tel Aviv, in volumul “Anamnesis”, trebuie citit integral, la Karadeniz Press, un portal care vad ca ma urmareste si pe mine si care promite o dezvoltare         spectaculoasa:

Larry Watts: In 1989  Puterea a fost acaparată de vechii agenti KGB si GRU

23 Decembrie 2011        

Dezvaluirile cunoscutului autor american Larry Watts “au socat” Romania        post-decembrista
Ferește‐mă, Doamne, de prieteni…
LARRY L. WATTS a absolvit cu master Universitătile din Washington, Seattle și UCLA, având și un doctorat la Umea University din Suedia. Între 1990 și 1991, a  condus Biroul IREX din București, iar pînă în 1997, a fost Senior Consultant al Project on Ethnic Relation și director al Biroului PER din România. Din 1990, a fost consilier în probleme de reformă democrată și  control asupra institutiilor statului și s-a ocupat de înfiintarea  Colegiului National de Apărare și a Consiliului pentru Minorităti  Nationale. Articolele și studiile sale au apărut în “Studies in Intelligence”, “Problems of Post‐Communism”, “Armed Forces & Society”, “World Policy Journal”, “ European Security”. co‐editor la “Globalization of Civil‐Military Relations: Democratization, Reform and Security” etc. Publică „Reforma militară românească și integrarea în  NATO”,  „O Casandră a României. Ion Antonescu și lupta pentru reformă 1918‐1941” – volum considerat drept cea mai bună biografie politică a Mareșalului Antonescu. Cea mai recentă carte a sa, „Ferește‐mă, Doamne, de prieteni”, tratează un subiect incendiar: războiul secret al         sovieticilor și aliatilor loiali acestora din Pactul de la Varșovia împotriva României. Volumul monumental – 795 de pagini cu aproape 3000 de note de subsol și o bibliografie de peste 800 de titluri – a produs un veritabil cutremur în conștiinta publicului avizat. În el, Larry L. Watts analizează războiul rece clandestin dus de tările din Pactul de la         Varșovia cu România. O Românie pe care, în cartea sa, americanul nostru o plasează la înăltimea și în lumina adevărului istoric. Un gest atât de așteptat… Mai jos         interviul :
Cartea dumneavoastră „Ferește‐mă, Doamne, de prieteni” (București, RAO, 2011) începe cu un citat șocant din Engels: „[Românii sunt] un popor fără istorie… destinati să piară în furtuna revolutiei mondiale… [Ei sunt] suporteri fanatici ai contrarevolutiei și [vor] rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor national […] Disparitia [lor] de pe  fata pământului va fi un pas înainte.” Cum poate fi explicată această teribilă „sentintă”?
Engels  a încercat să identifice „popoarele‐gunoaie”  pe care el le considera contrarevolutionare și trebuiau, în opinia lui, să dispară, pentru realizarea unei revolutii globale, iar scotienii, din care mă trag eu și care au luptat și ei pentru libertate, au fost la fel de desconsiderati de către el. Timp de un secol după întemeiere, Statele Unite au fost cam singura republică democratică din lume, Europa fiind  dominată de imperii. Dar, până atunci, democratia, încă de la aparitia ei, în Grecia antică, a fost clădită pe spatele sclavilor. Toată lumea știa că Statele Unite sunt o democratie, dar, în același timp, noi –  americanii și europenii – nu am considerat că indienii sau negrii sunt egali în drepturi cu noi. Noi, americanii, nu am știut prea multe despre  situatia României, românii fiind nerecunoscuti ca nationalitate și  religie în Imperiul austro-ungar. El i-a catalogat foarte  urât pe români și a făcut un apel la uciderea lor în masă. Ceea ce s-a  și întâmplat, în Transilvania, în 1849. [Ca și în Basarabia în  acea perioadă. Politica justificativă a Imperiului Tarist, aceeași cu   cea a Imperiului Habsburgic, apoi austro-ungar, a functionat și în  Statele Unite, unde băștinașii cuceriti prin expansiune imperialistă au  fost etichetati ca inferiori, ca un pericol pentru toată lumea.] Marx a  fost de acord cu Engels, și ce au scris ei a devenit Biblie pentru Lenin si Stalin. Războiul  secret din interiorul Pactului de la Varșovia împotriva  României are  rădăcini mai adânci, românii constituind o insulă de latinitate  între cele trei imperii înconjurătoare – rus, habsburgic și otoman și  urmașele acestora.
Poate fi dorinta de expansiune a puterilor înconjurătoare explicatia războaielor de imagine duse împotriva românilor începând cu Evul Mediu, continuând cu 1848, Unirea Principatelor, războiul de independentă, înfiintarea României Mari, perioada inter – și  postbelică?
A existat o declaratie de război a lui Lenin. Nimeni nu scrie despre asta. De fapt, primul război sovietic cu o altă tară [după Pacea de la Brest‐Litovsk], a fost cu România, la         începutul lui 1918. Pornind de la o armată distrusă total, România și‐a creat o armată adevărată care a avut posibilitatea să dezarmeze și să alunge peste granită trupele bolșevice. Au fost mai  putin de patru sute de mii de oameni în armata română, ba mai mult, pentru misiunea aceasta au fost utilizati doar o sută și ceva de mii deoameni, dar ei au fost foarte bine organizati cu ajutorul francezilor și  astfel au indus o mare teamă și un resentiment extraordinar, o ură teribilă printre soldatii bolșevici. Sovieticii, ca și rușii înainte, au avut o atitudine de total dispret fată de români  și, în consecintă, această abordare a fost înrădăcinată în sistemul de învătământ. Au practicat un șovinism         care justifica expansiunea lor în zona Moldovei, ei pretinzând despre români că sunt barbari, sălbatici și lipsiti de orice competentă și nu merită nici un fel de drepturi. Rusul să vină să bată un cui în casa ta din care să te alunge fără drept de apel, este o abordare   caracteristică imperiilor! Noi, americanii, ne-am purtat la fel cu indienii. Și la fel s-au comportat austro-ungarii și, în special, partea ungară unde a fost înrădăcinată aceeași conceptie. Nu știu dacă austriecii au redresat astăzi lucrurile, dar cred că da, conformându-se noilor conditii europene. Dar, în Ungaria, nu au fost reevaluate         lucrurile și, din cauza aceasta, acest șovinism este, încă, foarte  puternic, afectând, chiar, politica de stat. Acum, o dată introdus în  învătământ, devine o teorie acceptată, pe care este foarte dificil să o mai schimbi. În Ungaria de azi, în loc să aibă loc o reevaluare a sistemului de învătământ, cum, de exemplu, s-a făcut în Germania prin procesul de         denazificare, este  răspândită fără rușine politica șovină antiromânească, iar         fenomenul se extinde și în Franta, pe posturile TV de stat în care se vorbește într-un mod extremist care nu poate să fie acceptat, astăzi, într-o Europă liberală.
Suntem, azi, mai  civilizati?
Șovinismul este împotriva spiritului Uniunii Europene, este scandalos și pune un mare semn de întrebare asupra tuturor abordărilor politice ale ungurilor privitoare la România. De exemplu, până recent, reprezentatul UE în Moldova a fost un ungur. Dacă această persoană a fost născută și crescută în Ungaria,  ar fi fost foarte dificil pentru ea să rămână neafectată de aceeași bază de șovinism antiromânesc. Și ce înseamnă asta pentru orice fel de  abordare normală și constructivă? Marile puteri trebuie să ajungă la un acord între ele. E clar că, în prezent, Germania și Franta sunt foarte interesate să aibă o relatie bună cu Rusia. E normal, între puterile mari, chiar și numai în interesul păcii. Dar de aici și până la a exclude România, până în 2007, din convorbirile cu Moldova, cu care are granite comune și a cărei populatie e majoritar românească, și, apoi, să se mai și pretindă că România e deja reprezentată de un oficial al UE, originar din Ungaria, în aceste convorbiri, e o glumă proastă. Acest  lucru trebuie subliniat, discutat, lămurit. Autoritătile europene tac  mâlc. Situatia în sine este întoarsă împotriva României, ungurii  spun că România e antimaghiară! Dar  șovinismul antiromânesc e evident – poporul român rămânând un popor paria multi ani după căderea lui Ceaușescu – e un fenomen foarte nociv care trebuie combătut pe plan european.
Cum poate fi combătut?
Există două lucruri, aici, care au un impact puternic. Unul este acest șovinism ca politică imperială în Rusia Taristă și Austro-Ungaria care a fost preluată de Uniunea Sovietică și respectiv de Ungaria și n-a fost schimbată nici  după ‘89. Aceasta este o mentalitate, nu un complot, din cauză că oamenii nu creează această imagine, nu falsifică lucrurile intentionat, ei cred asta. Aceste idei le sunt inculcate prin școală. Și Kossuth este         prezentat, de exemplu, ca un erou democrat, dar nu se scrie în cărtile         lor de istorie despre șovinismul lui. Kossuth care a aruncat asupra românilor anatema de a fi niște ucigași care au luptat împotriva revolutiei, cu Avram Iancu și cu toti ceilalti. E foarte greu să înlături asemenea mentalităti. Vreau să împărtășesc o experientă personală. Eram la liceu, în anii ‘70, când în școala primară și secundară ni se spunea că numai noi, americanii, proveniti din europenii colonizatori, noi am civilizat continentul America de Nord. De fapt,multi coloniști au ucis indieni. Am crescut cu aceste idei denaturate,         în școală erau jocuri cu cowboy și cu indieni și toată lumea voia să fie cowboy. Acum istoria este prezentată în școală mai aproape de adevăr. La început, am avut un mare resentiment fată de cei care credeam că vor  să-mi distrugă aceste icoane ale copilăriei mele. Nu e ușor să schimbi o mentalitate. Îmi imaginez cât de dificil ar fi pentru unguri să gândească despre Kossuth ca despre un criminal, din cauză că el este o icoană pentru ei. Este un erou și pentru ei și pentru diaspora din Statele Unite, multe organizatii primind numele lui, iar mentalitătile, repet, nu se schimbă ușor. Șovinismul trebuie eradicat din sistemul de învătământ de oriunde. Asta nu este istorie, ci politică europeană. E o  chestiune care trebuie abordată deschis. Adevărul este că tările din Pactul de la Varșovia au conlucrat împotriva României, încă din anii ‘60 și în anii ‘70-’80, au continuat într-un mod foarte nociv, prin serviciile lor de informatii până în ‘91, singura schimbare a fost în ceea ce privește Cehoslovacia în ‘90.
Dedicati în cartea dumneavoastră o amplă analiză faptului că Gheorghe Gheorghiu-Dej a reușit scoaterea trupelor sovietice de pe teritoriul tării și a dus o politică natională, contracarând și strategia revizionistă a Budapestei. Dar, pe vremea lui, „lupta de clasă” a provocat multe victime. Care e imaginea corectă a lui Gheorghiu‐Dej în istoria         României?
Perioada Dej poate fi împărtită în partea de dinaintea și de după sfârșitul lui Stalin. Prima perioadă nu a fost sub controlul românilor. Asta nu este o scuză. Nu numai că au fost 700 000 de militari sovietici postati în România în 1946 și nu numai că a dominat echipa cominternistă, Pauker, Luca, Georgescu, dar au lucrat aici multi ofiteri sovietici, Bodnarenko,  Pintilie, Sergiu Nicolau (Serghei Nikonov) Nicolski, etc. – Nikonov, de         exemplu, a fost șeful informatiilor externe pus de sovietici și sotia lui care a fost secretara lui Gheorghiu‐Dej, șeful gărzii de corp și  șeful de cabinet, chiar și șoferul lui Dej, toti erau NKVD‐iști. Se poate conchide că el nu a avut prea mult spatiu de manevră. Asupra lui Dej au avut loc mai multe atentate. Nu se știe dacă întâmplarea din noiembrie         1957, a fost sau nu un atentat, când un avion IL 14, având la bord o delegatie a PMR ce zbura la Moscova pentru a participa la aniversarea Marii Revolutii Socialiste din Octombrie, s-a prăbușit la aterizare pe Aeroportul Vnukovo, la ora 17.48, din cauza unei „erori de pilotaj”. Au murit ministrul de externe Grigore Preoteasa și trei membri ai         echipajului. Ceilalti pasageri au suferit răni grave. Nicolae Ceaușescu,  secretar al CC al PMR, a fost mai norocos. Dej s-a retras în ultima clipă, ne mai îmbarcându-se în avionul rusesc cu care trebuia să ajungă la Moscova. Situatia era foarte proastă, aviatia și flota erau sub control sovietic total. Altădată, din ordinul lui Hrusciov avionul sovietic în care se afla Dej, a fost deviat deasupra Chinei, fără aprobarea acestei tări. China a fost cât pe ce să doboare avionul. Hrusciov urmărea să scoată România din joc pentru că          România avea relatii bune cu Mao și, în același timp să arate lumii cât de barbar era liderul chinez.
A fost, Dej, un personaj atât de complex?
Ca și vremurile. În prima parte a conducerii lui, erau foarte putine școli, analfabetismul era în floare, sistemul de sănătate era precar, sărăcia era mare și el a devenit un fel de erou muncitoresc. Specialist în provocări, a petrecut ani de zile în închisori. Dar, pentru supravietuirea în Comintern, mai trebuia îndeplinită o conditie: să fii mereu gata de trădare, dacă  Stalin a spus altceva, fată de ce spusese ieri sau chiar cu 5 minute         înainte, să adopti noua directivă, lichelismul fiind instrumentul puterii. Problema cu Dej a fost că, deși el nu dădea înapoi de la  abordarea fără milă a realitătii, lichea nu a fost. Și el și Ceaușescu erau să-și piardă viata în atentatele puse la cale de sovietici din cauza asta. Dej a fost fortat să îl denunte pe Tito ca ucigaș. El a fost omul care a declarat că vrea să fie mediator între Tito și Stalin. Apoi, cam la un an de zile, era cât pe ce să fie eliminat. A avut abilităti diplomatice în medierea dintre China și Uniunea Sovietică. El, și alti români, au avut abilitatea să facă abstractie de interesul lui, de interesul românesc, când era angajat în mediere, acesta fiind unul din secretele reușitei. Gheorghiu Dej a avut o orientare românească, natională, fără îndoială. El s-a gândit la România ca la tara lui și la poporul român ca la poporul lui. Altii, cei din Comintern, Pauker, Luca, Chișinevski au fost orientati spre proletariatul internationalist, spre Uniunea Sovietică și, de aceea, ei nu au reprezentat România. Și dacă acest lucru merită să fie recompensat cu admiratie sau recunoaștere, Dej a câștigat, cu toate enormitătile care au fost comise în perioada         nationalizării și colectivizării fortate. Grigore Preoteasa a fost cel   care, în sesiunea plenară a Natiunilor Unite din 3 Decembrie 1956, declara: „Guvernul român acordă dreptul de azil politic președintelui de consiliu Imre Nagy și grupului său”. Imre Nagy a fost prizonier privilegiat la Snagov, fiind detinut într-o vilă frumoasă. Avea conditii         bune și chiar costume făcute la comandă, iar românii au încercat să-i  asigure o viată foarte acceptabilă, chiar sub control sovietic. Preoteasa ajunsese la un acord cu ONU ca Crucea Roșie să-l viziteze pe Nagy, dar sovieticii s-au opus. Preoteasa a intrat în dizgratia lor.  Deci, faptul că și-a pierdut viata poate să fi fost mai mult decât un accident. După ‘62, România a încetat să mai depindă de sovietici pe  linie de aviatie și echipaje și a construit sau cumpărat avioane și a pregătit piloti cu ajutorul englezilor și al altor tări  occidentale. În  1971, Brejnev declara: „Ceaușescu a mers prea departe. El conduce         lupta împotriva noastră și reprezintă obstructia fundamentală în calea liniei noastre. (…) Tot în 1971, la Conferinta de la Crimeea, Kadar acuza: „Ceaușescu ne‐a abandonat întotdeauna (…), a trădat pozitia comună“.
Opozitia României la invadarea Pragăi, în ‘68, tratativele cu China, cu America, apoi         politica fată de Israel și de tările arabe au fost ele considerate la justa lor valoare?
Toate aceste performante pozitive ale României au fost sistematic subminate de „prieteni”. Politica exceptională a României în Orientul Apropiat, de pildă.          Ceaușescu a fost convins până în măduva oaselor că, de fapt, el poate să aducă o contributie importantă în problema aceasta. Yossif Govrin a scris despre această politică pro-israeliană. El a cunoscut foarte clar situatia din România, fiind director al Departamentului Europa de Est din Ministerul de Externe al Israelului din ‘79 până în ‘85, după care a fost ambasadorul Israelului în România până în ‘89. Unul dintre         lucrurile cele mai importante care trebuie luate în considerare despre Ceaușescu este faptul că, România a fost singurul stat din blocul  comunist care a întretinut relatii diplomatice și economice cu Israelul  și singurul din acest bloc care nu le-a întrerupt niciodată, fapt care  i-a conferit lui Nicolae Ceaușescu o pondere deosebită în politica         externă a Israelului și, în genere, a occidentului. Pe plan strategic, acest aspect este foarte important. Din cauza politicii lui Ceaușescu, „prietenii” din est au denigrat total România. Dar, exact în mijlocul revolutiei din 1989, la 24 decembrie, în paginile ziarului „The Washington Post” în care toti șefii de stat se refereau la tiranul sângeros și monstrul Ceaușescu, Shimon Peres a scris că, pentru Israel, nu este așa de ușor să facă astfel de consideratii din cauză că, chiar  dacă omul a fost un tiran pe plan intern, pe plan international el a fost omul păcii. Acest lucru e interesant din două motive. Nu atât prin ceea ce a spus despre Ceaușescu, ci prin ceea ce a spus despre relatiile dintre Israel și România. Relatia româno-israeliană a fost puternică, decenii de-a rândul. Nu numai datorită rolului de mediator jucat de România, ci și din cauza sprijinului pe care Israelul l-a oferit tării dumneavoastră. Pe la începutul anilor ‘80, Ceaușescu a pierdut         sprijinul americano-evreiesc, dar nu a pierdut sprijinul  Israelului.
Mentionati în carte că războiul contra României a fost dus de KGB până târziu, prin 1995. Așa cum în secolul al XVI-lea „legenda neagră” propagată de inamicii Spaniei  a învăluit această tară, creându-i imaginea de simbol al represiunii,  obscurantismului intolerantei religioase și înapoierii intelectuale și  artistice (!), tot așa o legendă neagră învăluie, astăzi, România. Sunt semne vizibile că acest război de imagine contra tării noastre este dus și în prezent. Ne întrebăm, retoric, de ce și de către cine?
În 1989, noi americanii, am realizat primele legături cu serviciile de informatii din Europa de est, noi având foarte putini oameni în zonă și în special în Balcani, primul contact fiind cu serviciile ungare. Ei ne-au oferit informatii  deloc favorabile românilor. Și apoi, în ‘90 și ‘91, am creat aceleași  legături cu Polonia, cu Cehia, cu Bulgaria dar nu și cu România care era văzută în continuare ca un inamic. Partial, cel putin. De ce? Din cauză că noi am primit informatii de la ei că România ne este inamic, iar noi n-am avut  sursele noastre, singura sursă pe care am avut-o din 1989 până la  sfârșitul lui ‘92 fiind reprezentantul CIA la București, Harold James  Nicholson, care a fost depistat, mai târziu, ca agent sovietic! În aprilie ‘92, când a fost numit director la SIE, Ioan Talpeș, primul șef  de servicii care n-a avut legătură cu fosta Securitate, a deschis relatiile cu americanii și prima sa vizită în Statele Unite a fost în martie ‘93. Atunci, directorul FBI a ridicat problema: De ce ai sute de agenti aici împotriva noastră? Și Talpeș a fost surprins fiindcă el a  știa foarte bine că  România nu a avut mai mult de 12 agenti sub acoperire în Statele Unite în ultimii 25 de ani. O tară ca România nu poate avea sute de  agenti sub acoperire, este enorm. Nici Statele Unite nu au avut atât de multi agenti în Uniunea Sovietică, în timpul războiului rece! Sovieticii  și alti membri ai Pactului de la Varșovia au folosit pretextul agentilor  români acoperiti ca să compromită România în Statele Unite. Și lucrurile au mers așa pe mai departe, iar acest lucru apărea și într-un manual         pentru Departamentul de Apărare al SUA în 1996 unde se mentiona că România și China au rămas inamici ai intereselor economice americane. În ‘96! Iar după ‘91, după prăbușirea Uniunii Sovietice, când serviciile de informatii au fost reformate partial, toti au intrat într-un fel de competitie între egali pentru sursele de asistentă din occident. Și ei au conlucrat, în toată perioada războiului rece, pentru excluderea  României. Dar, de data asta, nu le mai dicta Moscova, ci doar interesul  lor propriu, lucru foarte nociv pentru România, lucru necunoscut și  neînteles de occident.
Care a fost rolul serviciilor secrete străine, al agentilor KGB și urmașilor lor în         ratarea „revolutiei” române din 1989?
În România de după ‘89 a  existat linia gorbaciovistă care nu a vrut intervente militară, a fost linia GRU care a fost pregătită pentru interventia militară și  paramilitară și a fost linia KGB-istă, de asemenea, pregătită pentru interventia militară sau paramilitară. Puterea a fost acaparată de vechii agenti sovietici înlăturati de Ceaușescu. Și a apărut, Nicolae Militaru, de unde? Un tânăr ofiter anuntat, pur și simplu, la Televiziune, numirea lui  Militaru drept comandant al armatei. De către cine?! Și Militaru a         reactivat o multime de oameni care au fost pregătiti în Uniunea  Sovietică. De zece ani de zile nu mai fusese nimeni la vârful armatei  pregătit în Uniunea Sovietică. Fuseseră înlăturati. Si acum ei au apărut din nou, șeful de stat major, la informatii militare, la Interne și  multi altii, toti pregătiti de sovietici. Și tot atunci au fost aduși și  Doicaru și Caraman. Securitatea a fost desfiintată, ceea ce a fost o  mare greșeală. Aceeași greșeală am făcut-o noi, americanii, în Irak.  Dacă procedezi așa, pierzi controlul evenimentelor. În Polonia, în Ungaria, în Cehia, în Bulgaria s-a negociat cu „cei vechi” și nu a fost         nici o problemă. Ei au rămas în serviciu, nu a fost nici un proces, procese au fost numai aici, în România, și totuși unii au spus că nu au fost destul de multe procese. Dar dacă fac o comparatie cu alte tari, România a fost singura tară în care au avut loc astfel de procese și în care manipularea mediatică a functionat masiv.
Este o ipoteză conform căreia Karoly Kiraly ar fi putut fi agent sovietic. Se spune că el ar fi unul din păpușarii evenimentelor de la Târgu-Mureș din martie 1990. Dar         fenomenul Piata Universitătii, multiplele mineriade au fost manipulări  rusești?
Karoly Kiraly e plauzibil să fi fost agent sovietic. A fost, nu o dată, în URSS. A fost la         studii acolo. Și, mai mult decât atât, când Gorbaciov a venit aici în ‘87 și Karoly         Kiraly era consemnat la domiciliu, Gorbaciov a trimis o mașină de  la Ambasada sovietică la Târgu-Mureș, l-a luat la receptia la care a fost și Ceaușescu și, în timpul acestei receptii, a stat de vorbă cu  Kiraly vreo   zece minute. Și după asta Kiraly a fost dus         cu o mașină sovietică din nou la Târgu-Mureș. Nu mai este nici o îndoială, el a fost omul sovieticilor. Ar fi foarte folositoare o  abordare istorică și nu polemică despre ce s-a întâmplat în martie 1990.  Toate acestea au putut fi date pe fată abia după 2000, din ceea ce s-a  putut recupera din arhivele ultrasecrete ale RDG, apoi din arhivele URSS, gratie lui Boris Eltîn  care a permis accesul la documente, o vreme. Un volum uriaș de         documente rămâne, însă, sub aceeași lespede grea a traditionalei conspirativităti și ipocrizii. Care arhive rămân ferecate în continuare? De ce?
Arhivele foste sovietice au rămas blocate. Rușii au deschis temporar accesul la ele între ‘91-”92. Și chiar și atunci, accesul la documentele românești a fost dificil. Este o poveste, aici,  foarte interesantă care sugerează cât de importantă a fost România pentru ei. Au fost create trei arhive pentru depunerea documentelor luate de sovietici de la guvernele și statele inamice în perioada celui de-al doilea război mondial: polonez, francez și român. Aceste arhive au fost   închise. După câtiva ani, arhivele românești au fost împărtite, o  parte la Ministerul de Interne al Uniunii Sovietice, o alta la Ministerul de Externe, o parte a fost predată Moldovei Sovietice, Ucrainei, o altă parte a fost închisă în arhivele KGB, fenomenul e foarte interesant. Nu așa s-a întâmplat cu arhivele poloneze sau         franceze care au rămas într‐un bloc. Această împărtire a îngreunat orice  fel de reconstituire. Consider că asta au intentionat. În plus, există  arhive ale Ungariei, Poloniei, Cehoslovaciei care nu au fost declasificate. Sovieticii au mers prin toate arhivele tărilor fostului Pact de la Varșovia, cu acordul guvernelor lor, pentru a extrage orice document care apartinea serviciilor sovietice. Partial, ne-am folosit de arhivele Mitrohin și Gordievski și mai putin de ceea ce a fost spus de Kalughin. Am  folosit arhivele STASI pe care rușii nu au reușit să pună mâna și  Statele Unite au găsit acolo dosarul de agenti, cam 13.000 de agenti,  dar și mii de saci de documente tăiate care au rămas în Germania și sunt pe cale să fie reconstituite în Comisia Federală. Cel mai bine ar fi dacă s-ar publica pe internet. Mai există, despre România, o multime de documente în Moldova și în Ucraina, dar care nu sunt încă declasificate.
Este această carte o  reparatie morală la loviturile de imagine date României? Ce         urmează?
Chiar dacă, după președintele Johnson, pozitia extrem de curajoasă a României în criza rachetelor din Cuba nu a mai fost făcută cunoscută, serviciile nu  obișnuiesc să își revizuiască pozitia din trecut. Acest lucru tine de așa-zisa patologie organizatională. Este vorba despre cunoștintele deficitare referitoare la adevărata politică externă a României, despre efectul campaniei  intense de dezinformare duse de tările Pactului de la Varșovia împotriva  tării dumneavoastră. După ‘89, vălul „legendei negre” a continuat să se         îndesească, scopul fiind însă altul, rivalitatea lor cu România în relatia cu occidentul. Foștii „prieteni” din  Pactul de la Varșovia au scos România din joc. Ei sunt, astăzi, bunii  europeni…  Și în Orientul apropiat, România e lipsită azi, de orice șanse din cauză că ei au reușit să o izoleze. Am conceput cartea aceasta ca o  introducere pentru o nouă carte despre perioada de după ‘89, dar am  ajuns numai la nivelul anului 1978 din cauza faptului că, dacă aproape 800 pagini sunt cam mult, aceste 1.500 pagini care au fost deja scrise  atunci ar fi fost mult prea voluminoase. Astfel, am publicat o primă          jumătate. Continutul celei de‐a doua cărti, care sper că va aduce noi         lămuriri, va ajunge până în decembrie 1989.
Ne dorim numai prieteni         ca dumneavoastră!
(  Fragment din cartea „Anamnesis” a autoarei Irina Airinei         )
FAPTE SI INTAMPLARI CUTREMURATOARE DIN ISTORIA ROMANIEI         DEZVALUITE ACUM PENTRU PRIMA DATA O CARTE CARE VA SCHIMBA SPECTACULOS INTREAGA VIZIUNE ASUPRA         ISTORIEI NATIUNII ROMANE
“Fereste-ma, Doamne, de         prieteni” dezvaluie amanunte senzationale din culisele         spionajului si politicii internationale, care au precedat revolutia din         decembrie 1989 si manevrele care i-au urmat, precum si strategiile si         tacticile adoptate de serviciile secrete din Blocul Comunist pentru a         tine in frau aspiratiile de independenta ale Romaniei.
“Fereste-ma, Doamne, de         prieteni” examineaza interesele strategice aflate in spatele         relatiilor antagoniste ale Romaniei cu „aliatii“ din Rasarit,         motivatiile incredibilei sfidari a tarii noastre la adresa Moscovei,         metodele de „eliberare“ militara si de securitate din jugul sovietic,         scopurile opozitiei fata de politicile de la Kremlin si, mai ales,         reactia sovieticilor si a loialistilor din randul membrilor Pactului de         la Varsovia in cele mai inalte consilii ale acestora, asa cum au fost         acestea consemnate de lideri ai Partidului Comunist, de comandanti         militari si de organe ale securitatii statului.
Adevaruri dureroase rostite acum pentru prima data         despre relatiile sovieto-romane, ce conduc la o intrebare         importanta: Cum de mai         existam ca natiune in ciuda tuturor vicisitudinilor         istoriei?
Consultant al Corporatiei RAND la momentul         revolutiei, Larry         Watts a calatorit deseori in Europa de Est si in URSS inainte de 1989.         Ulterior a asistat oficiali din Romania la infiintarea Colegiului National de Aparare          si a conlucrat cu mai multi ministri romani ai Apararii si sefi         de stat major privind reforma in domeniul armatei, cooperarea cu         Parteneriatul pentru Pace si integrarea in NATO. In 1990 si 1991         a fost seful Biroului IREX din Bucuresti, iar pana in 1997 a fost senior         consultant al Project on Ethnic Relation si director al Biroului PER din         Romania. Intre 2001–2004 a activat drept consultant pentru reforma         sectorului de securitate pe langa consilierul prezindential pentru         securitate nationala din Romania.
O CARTE-DOCUMENT CARE TREBUIE SA EXISTE IN BIBLIOTECA FIECARUI         ROMAN!      

Comentarii

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.